Caterina de Medici

Din intamplare am dat peste un nume istoric destul de cunoscut: Caterina de Medici. Desi am cumparat cartea scrisa de Balzac din colectia Adevarul, nu am citit-o inca pana acum. Eu tineam minte de la orele de istorie, nu mai stiu in ce conditii, :)). o parere foarte buna despre aceasta "doamna", chiar aproape considerata martira.(poate din nu-stiu ce poveste). Deci, din curiozitate, am dat search pe google sa vedem ce gasim:

   "   Multă vreme, această regină-mamă a Franţei, care a trăit în secolul al XVI-lea, a fost percepută exclusiv ca intrigantă, autoarea multor crime şi, mai ales, instigatoarea celui mai cumplit masacru din istorie, cunoscut sub denumirea de Noaptea Sfântului Bartolomeu. Dominată de ambiţia de a guverna cu orice preţ, prin intermediul fiilor ei Francisc al II-lea, Carol al IX-lea şi Henric al III-lea, ea a recurs la uneltiri odioase pentru a-şi atinge scopul.

Caterina de Medici s-a născut în 1519 la Florenţa, într-o familie de rang nobil (tatăl ei a fostLorenzo de Medici, duce de Urbino, iar mama sa, o prinţesă franceză, Madeleine de la Tour d’Auvergne). Rămasă orfană de mică, a fost dată în îngrijire la o mănăstire de călugăriţe, unde s-a adâncit în studiul latinii şi al limbii greceşti şi a căpătat o cultură aleasă. Unchiul său, papa Clement al VII-lea, a pus la cale căsătoria ei cu delfinul Franţei încă de la o vârstă fragedă, astfel încât, la 14 ani, Caterina de Medici a intrat în familia Valois, dinastie celebră ai cărei membri au ajuns succesiv la tron.

Viaţa Caterinei Medici la curtea Franţei nu a fost deloc uşoară din cauza originii sale italiene, a presupusei sale sterilităţi şi a rivalităţii cu Diana de Poitiers, amanta en titre a soţului său, Henric al II-lea. Vreme de 10 ani ea s-a temut mereu din cauza poziţiei sociale vulnerabile, câtă vreme nu dădea tronului moştenitori. Din această perioadă datează aplecarea ei spre misterele oculte şi spre vrăjitorie. Deoarece medicii obişnuiţi nu i-au fost de ajutor, a apelat la ghicitori, magicieni şi astrologi în încercarea de a avea copii. Se pare că una din asemenea persoane, pe nume Jean Fernel, i-a găsit leacul potrivit, de vreme ce Caterina a născut 10 copii, dintre care au trăit 7 . Deşi zbuciumul legat de succesiunea monarhică luase sfârşit, destinul ei a fost mereu tumultos datorită epocii tulburi în care i-a fost dat să trăiască.

Henric al II-lea şi Caterina de Medici 

În perioada ascensiunii sale, Caterina şi-a arogat autoritar conducerea casei regale, imediat după moartea primului ei fiu, Francisc al II-lea, care a domnit numai un an, decretând că al doilea fiu va fi rege, sub numele de Carol al IX-lea. Acesta avea să conducă 14 ani, fiind atins şi el de blestemul familiei (copiii de parte bărbătească aveau să fie bolnăvicioşi, atinşi de ftizie sau de scrofule, pierind la vârste tinere). I-a urmat la tron al treilea fiu, Henric al III-lea, care avea să guverneze 15 ani.

Practic, Caterina, în calitate de regină-mamă, a influenţat majoritatea deciziilor, conducând Franţa nu numai din umbră, ca o eminenţă cenuşie, ci la vedere, căci contextul politico-istoric era deosebit de frământat: dispute tot mai frecvente între catolici şi protestanţi, comploturi, trădări care se ţineau lanţ, chiar asasinate şi torturi odioase.

Încercând să fie mediatoare, căsătorindu-şi chiar una dintre fiice, pe Margareta, cu Henric de Navarre, lider hughenot, Caterina de Medici nu a putut stăvili recrudescenţa încleştărilor religioase, care au culminat cu uciderea a numeroşi hughenoti în măcelul din Noaptea Sfantului Bartolomeu din 1572. A ordonat asasinarea celor care îi stăteau în cale (“Cu cât mai mulţi morţi, cu atât mai puţini duşmani” – era deviza ei politică), printre care Coligny, prinţul Conde, Montmorency, de Guise etc.

S-a spus că a reuşit să depăşească toate obstacolele, pentru a se menţine la putere, cu ajutorul magiei negre şi al astrologilor care ar fi sfătuit-o în toate demersurile sale.

Trăind pierderea soţului şi a câtorva copii, ea nu s-a lăsat înfrântă de durere, ci a pus interesele ei de regină-mamă mai presus de sentimentele ei de femeie. Singurul ei ideal a fost coroana Franţei pentru care a dus o politică duplicitară şi plină de compromisuri. Necunoscând fericirea în dragoste, Caterina nu a precupeţit nici un efort pentru a asigura situaţia copiilor rămaşi în viaţă.

După 30 de ani de domnie, la bătrâneţe, ea avea să fie îndepărtată şi izolată de tron chiar de propriul ei fiu, murind în 1589, la vârsta de 70 de ani, mai degrabă de inimă rea."

Din  epitaful care i s-a făcut rezultă clar caracterul acestei suverane:

“Fost-a diavol şi înger ce zace aici

Plină de oprobiu şi plină de slavă

A dat legi bune şi edicte rele

Şi iad şi paradis să-i fie hărăzit!”

     A mai googalit putin si am dat despre o mica recenzie despre amante si regine. Desigur am gasit si numele Caterina de Medici. Ca regina, nu ca amanta!  :

"În primul rând, Caterina de Medici era pentru curtea Franţei, cam ce a fost Diana pentru curtea Angliei, adică o soţie fără sânge albastru, ce provenea dintr-o familie bună de bancheri. Asemănările cu Prinţesa Diana 

se opresc însă aici, pentru că nemiloasa regină a Franţei n-a avut absolut nimic din fineţea şi bunătatea Prinţesei inimilor. Înzestrată cu tenacitate şi înteligenţă ascuţită, pe lângă multe alte calităţi, Caterina s-a dovedit ascultătoare şi supusă când a ajuns la 14 ani, la curtea lui Francisc I, sub formă de soţie a lui Henric al II-lea. A ştiut să îi câştige afecţiunea regelui şi a întregii familii prin cunoştinţele sale despre arhitectură şi despre călărie – a inventat chiar un stil nou de călarit, “stilul amazoană”. Foarte îndrăgostită de soţul ei, regina era, din păcate sterilă. Crezând în vrăjitorii şi leacuri miraculoase, a recurs la nenumărate tratamente şi în cele din urmă a reuşit să dea naştere la 10 copii, dintre care doar 7 au supravieţuit.

Şireată şi foarte sigură pe ea, Caterina a acceptat-o pe Diane de Poitiers ca amantă a soţului său în totalitate, ceea ce a stârnit surprinderea tuturor. Adevărata rivală a Dianei de Poitiers nefiind Caterina, ci amanta oficială a lui Francisc I, Caterina s-a identitficat cu multe dintre interesele Dianei. După moartea lui Henric al II-lea, regina a îndepărtat-o de la curte pe Diane şi i-a confiscat bijuteriile coroanei, pe care aceasta le purta cu mare fală, şi castelul Chenonceau, dar dându-i în schimbcastelul Chaumont.

Succesiunea la tron a fiului lui Henric al II-lea, Francisc al II-lea, i-a cauzat mari probleme mamei sale,datorită unei lupte continue cu soţia acestuia, Maria Stuart, şi acest lucru nu era de îndurat pentru ea. După ce Francisc moare, Maria Stuart este îndepărtată, iar Caterina trebuie să îşi aducă pe tron al doilea fiu, pe Carol al IX-lea. Pentru ca el nu avea vârsta permisă pentru a guverna, Caterina este insituită regentă, însă n-a deţinut niciodată deplinătatea puterii regale. Totuşi, regina s-a dovedit imbatabilă în arta tratativelor politice şi nu s-a dat în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopurile. După ce şi al doilea său fiu moare, următorul care îi urmează este Henric al III-lea, al treilea fiu al Caterinei. Scopurile supreme pe care aceasta le urmărea erau de păstrearea intactă a moştenirii fiilor ei şi menţinerea autoritaţii regale.

Perioada de 30 de ani, în care Caterina de Medici a condus direct sau indirect ţara a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria Franţei, iar din ea o regină dotată cu o impresionanta capacitate de covingere, ascuţime psîologică şi o artă desăvârşită a disimularii."